Back to December

Hello December Wallpapers (3)

Noi plecăm, mai dormi?  m-a întrebat mama în dimineaţa zilei de 1 decembrie.

Mmmmhm…, am mormăit de sub plapumă, ascunzându-mi faţa şi rugându-mă să nu mă întrebe altceva la care să trebuiască un răspuns mai lung. Mă durea gâtul şi îmi era groază de posibilitatea de a fi nevoită să vorbesc. Nu a fost cazul. A închis uşa camerei şi m-a lăsat să mai dorm.

Treizeci de minute mai târziu m-am ridicat din pat, trântind telefonul de parchet. Din nou. Ridicându-l am vazut o sumedenie de mesaje şi notificări. Ah…adormisem azi noapte cu el în mână. Din nou. L-am aruncat pe pat zâmbind şi m-am îndreptat către uşa de la balcon, am tras draperiile şi am deschis-o larg.

E decembrie. E frig. E iarnă. Toate gândurile acestea m-au năpadit odată cu vântul de afară. Melodia lui Taylor Swift ” Back to December” îmi răsună puternic în minte. Am trântit uşa, lasând frigul în faţa ei  şi m-am aruncat în pat înapoi la căldură închizând ochii. Da, se simte că e decembrie, întâi decembrie.

La mulţi ani România! Îmi eşti dragă! mi-am zis surâzând Probabil că nu se vede. Nu mă aştept la altceva. Vorbesc germana de la 4 ani, gândesc în engleză şi vreau să locuiesc la Viena, până şi titlul acestei postări e în engleză,  dar chiar iubesc România şi nu cred că aş fi putut primi un oraş mai bun în care să cresc şi să îmi încep viaţa. Cu bunele şi relele ei, e România noastră şi asta nu vom putea schimba acest lucru. E ca familia pe care nu ţi-o alegi, ci care îţi este dată, la fel nu vom putea schimba nici aptul ca ne-am născut aici. Chiar dacă ne mutăm, chiar dacă o părăsim, ea tot a noastră va fi, şi noi ai ei. Gândurile şi melancoliile blegoase îmi sunt întrerupte de zgomotul unui planor care zboară deasupra caselor, probabil pregătit pentru paradă. Da…parada. Mama şi tata sunt acolo. Mie îmi era prea frig şi nu vroiam să răcesc. Voi iubi România din casă.

Asta a fost ieri. Azi e doi decembrie. E frig şi eu sunt iar la Cluj. Pe drum încoace am văzut primele semne ale iernii, dealurile fiind presărate cu uşoare urme de zăpadă şi nu am putut să nu mă bucur. Decembrie e o lună atât de frumoasă, cu atât de multă voie bună chiar dacă vremea nu ţine neapărat cu noi. E luna în care parcă vedem totul într-o lumină mai frumoasă. E luna în care un ceai cald cu arome de portocale e numai binevenit în faţa unui film de sezon, e luna în care casele noastre începe să plutească un miros de brad sau de prăjituri abia scoase din cuptor, luna în care o seară petrecută în faţa semineului ne relaxează ca nimic altceva. E ultima lună din an, luna în care avem ultima şansă să ne îndeplinim toate ţelurile propuse la începutul anului, luna care poate face diferenţa între un an bun şi unul mai puţin bun.

La mine în casă momentan se aude Michael Buble, eu stau înfofolită la caldură şi butonez pe Pinterest. Un sentiment de linişte, deşi abia am ieşit dintr-o sedinţă, mă inconjoară. Da, decembrie se simte.

Decembrie, sunt pregătită pentru tine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s